Sophia Van der Berg's place

*se uita la el cu o spranceana ridicata*
- Ai spus ca nu vrei un copil.
*ofta*
- Si nu trebuie sa recurgi la autoritati.
*se ridica si se duse la scari. urca cateva trepte*
- Daca vrei sa pleci...bine... daca nu... ma gasesti sus.
*ofta usor*

-Pai nu vreau,dar acum..nu mai am ce face*ridica din umeri*
-Cred ca e mai bine sa plec.Ai nevoie de putina liniste*se ridica d epe canapea*
-Daca se intampla ceva sa ma suni.*ii zambeste si se indreapta spre usa*

*ofta*
"Si eu care credeam ca v-a sta cu mine. Da...da...poate in vise."
*urca toate treptele. dar cand ajunse sus ii veni ameteala si lesina. cazand jos. rostogolindu-se pe trepte*

*aude zgomot si se intoarce rapid in living.o vede cazuta jos langa scari,se sperie si se duce rapid langa ea*
-Esti bine?*nu mai asteapta raspuns,o ia usor in brate si o duce in camera ei lasand-o delicat pe pat*
*isi scoate telefonul din buzunar si cheama cel mai bun medic din oras b-)*

*doctorul venii si o consulta. dandu-l afara pe Adam. apoi dupa vreo jumate de ora. iesi din camera. se uita la el serios*
- Cand a mancat ultima oara? N-are nici un pic de vitamine in corp. E foarte anemica, si de aceea a lesinat si i-au venit ameteli si a varsat. Daca esti iubitul ei, cum ai spus, ar trebuii sa ai grija sa manance mai mult, nu doar o masa si atat.
*scrise o reteta si i-o dadu*

*se uita cu o spranceana ridicata la doctor*
-In rest nu are nimic?Adica..copilul?*se uita spre camera ei*
*ia reteta din mana doctorului*
-O sa am grija sa manance.*se uita pe reteta*

*se uita la el mirat. si incepu sa rada*
- Copil? N-a fost niciodata insarcinata. Cred ca a-ti fost informati amandoi gresit. Oricum...simtomele seamana foarte mult intre ele. Ai grija de ea.
*se indrepta spre usa. condus de el*

-Promit.*zambeste,il conduce pana la usa nu inainte de ai plati *
*inchide usa in urma doctorului si zambeste sus*
-Asta da veste buna. *zambeste in sinea lui,urca scarile si bate la usa*
-Pot sa intru?

- Da...
*se uita catre usa. apoi se uita in directia opusa*
"Nu am fost insarcinata? Dar testul...nu putea sa minta... Sau poate da..."
*nu stia cum sa se simta. trista sau fericita?=))*

*intra in camera,si se aseaza langa ea pe pat*
-Te simti mai bine?*o prinde usor de barbie si ii indreapta privirea spre el*
-Imi pare rau...*se uita in jos*..pentru tot.

*ofta si ii puse mainiile pe obraji*
- Nu are de ce sa iti para rau. Totul s-a intamplat din cauza mea. Daca mancam bine...nu mai eram anemica acum.
*dadu usor din umeri*
- A fost o confuzie... nimic altceva. Bine?

-Uhum.*zambeste si o saruta scurt*
-Vrei sa mananci ceva?Pot sa comand ,de facut nu cred ca sunt in stare
-O sa mai am nevoie de meditatii cand o sa te simti bine*rade ridicand din sprancene*

*incepu sa rada*
- Haide, nu sunt pe moarte! Ma pot misca.
*chicoti*
- Bine...miscari bruste nu pot sa fac ca ametesc...dar le pot face incet.
*se ridica din pat incet si il lua de mana*

-Nu! *o ia in brate si o pune la loc pe pat*
-Nici sa nu te gandesti sa te ridici din pat!
*suna la un restaurat,comanda mancare si coboara in living sa astepte livrarea*
*in 20 de minute ajunge,ii plateste,pune totul pe o tava si urca inapoi in camera ei*
-Le diner,mademoiselle *lasa tava pe pat si se aseaza langa ea*


off: o dau pe franceza b-)

*se uita la el si rase*
- Ce? Acum m-ai facut prizoniera ta si nu stiam?
*se uita la tava si incepu sa manance. dar se opri si se uita la el*
- Tu nu mananci?
*zambi*

-Nu*rade*
-M-am invatat minte,dar e mai bine sa stai in pat.Cel putin pana maine
-Nu mersi*zambeste* sunt bine
-Hmm..eu ma duc sa fac un dus.Vin imediat*o saruta pe frunte si intra in baie*
*se intoarce in 15 minute doar cu pantalonii pe el b-) si se aseaza la loc langa ea*
-Chiar te-am tinut nemancata?!*rade uitandu-se la farfuriile goale*
*pune tava pe masa si se intinde langa ea*

*chicoti*
- Cred ca da.
*ridica din umeri*
- Mersi. Acum sunt bine. Am mancat bine. Deci...nu cred ca mai o sa am probleme.
*se apropie mai mult de el. si il privi. serioasa*
- Ce ai fi facut daca chiar eram insarcinata si as fi pierdut copilul?

-Nu stiu..mi-as fi continuat viata..normal.
-Mai bine asa,daca chiar exista,copilul ala era o parte din mine*se uita in alte parte*poate mi-ar fi parut rau.
-Hai sa nu mai vorbim despre asta.Ok?*se uita la ea* poate lesinam..nu poti sa stii niciodata*ridica din umeri razand*
-Gata cu vorba,trebuie sa te odihnesti*o ia in brate si trage patura peste ei*

*chicoti*
- Ok...
*il saruta pe buze lung*
- Dar... mi-e nu prea mi-e somn.
*ranji*
- Nu vrei sa facem altceva?

-Maine.*rade*
-Doctorul a spus ca trebuie sa te odihnesti si asta nu e odihna
-Acum gata,la culcare.

*se stramba usor si se intoarse cu spatele la el*
- Bine. Cum vrei. Dar, poate maine nu mai vreau eu.
*inchise ochii*

-Nu cred asta*rade*
-Chiar vrei sa te am pe constiinta?*o intoarce cu fata spre el*

*se uita la el cu o spranceana ridicata*
- Nu crezi asta? Atunci inseamna ca te inseli. Vrei sa vezi cum iti rezist? Mai am camere in vila. Si acum ma gandeam la tine... ca poate vrei tu.
*se ridica din pat si se duse in camera de oaspeti. se intinse pe pat si inchise ochii*

-Cum vrei tu!*striga*
Nu imi rezista *rade si inchide ochii incercand sa adoarma*

- Ti-am auzit rasul!
*se intoarse pe partea celalalta. zambind*
"Hai sa vedem cat imi rezisti pana nu sari pe mine."