Sophia Van der Berg's place

-S-au intors?*se stramba usor*
-Nu vreau sa ii cunosc.*rade usor si o strange in brate*
-Si eu am facut asta si nu o sa te condamn.
*zambeste usor si o saruta scurt *
-Asaaaa ce vrei sa faceeem?

*se uita in jos*
- Da... Ma mir ca nu stau pe capul meu.
*zambi*
- Si cine a spus ca o sa ii cunosti? O sa-i cunosti doar daca o sa vina aici...
*se ridica si il trase dupa ea. ridicandu-l*
- Hai mai intai sa lua bradul. Dar te anunt de pe acum ca nu il car.
*rase usor si apoi statu putin pe ganduri*

-Mai vedem,poate am ghinion si nu trec pe aici*rade usor*
-Acum hai sa cumparam bradul.*zambeste cu toti dintii *
-Sunt destul de puternic sa il car eu *isi incordeaza mana ,mandru b-)=))*
*o ia de mana si ies impreuna din casa*

*ajunsera si intrara in casa si se uita la el zambind*
- Il asezam mai tarziu la locul lui. Cred ca ar trebui sa ne intoarcem sa mai luam un brad, pt. tine. Si o sa impodobim bradul de doua ori.
*zambi larg*
- Si dupa mergem sa te bag in zapada.
*ranji. dar auzi ca ii suna telefonul*
- A... revin.
*se duse si raspunse. apoi pleca in bucatarie si vorbi cateva minute. apoi se intoarse in living si se uita la el. cu o fata serioasa*
- Deci, ce facem acum?

-Poate maine,ajunge un brad pentru azi.*zambeste*
-Cine era la telefon?

- Ok.
*ii zambi. dar deveni din nou serioasa si se uita in jos*
- Un prieten... *isi ridica privirea* cu care n-am mai vorbit de mult si care urmeaza sa imi aduca ceva.
*veni langa el*
- Acum mergem in parc?

-Cred ca te joci.*se uita serios la ea*
-Ceva ce?Parca nu mai aveam secrete*zambeste ironic*
-Facem ce vrei tu,doar dupa ce imi spui,cred ca am dreptul sa stiu.

*se stramba*
- Sunt niste chestii pt. slabit... nimic interesant. Adica el se ocupa cu chestiile astea. E in oras si m-a sunat sa vada daca si eu mai stau aici.
*dadu din umeri*
- Asta e tot. Nu e nici un mare secret.

*isi da ochii peste cap si ofteaza incet*
-Bine,nu mai insist.
-Sa stii ca nu ai nevoie de pastile pentru slabit,stiu eu o medoda mai buna*rade usor*
-Impodobim bradul acum?

*ridica o spranceana. zambind larg*
- Si care ar fi metoda aia?
*se uita spre ferestra*
- Eu tot vreau bataia aia cu zapada. Deci...
*se uita la el*
- Impodobim bradul mai tarziu. Bineinteles... daca si tu vrei.

-O sa ti-o arat mai tarziu.*rade ridicand din sprancene*
-Acum,hai afara.*zambeste larg *
*o ia in brate si iese cu ea din casa,intra in gradina si o arunca usor in zapada*

off: era deja imbracata!)

- M-ai luat pe nepregatite!
*spuse bosumflata in joaca si se ridica din zapada apoi facu un bulgure si arunca in el*
- Ce ai zice sa ne jucam prinselea? Daca ma prinzi, ma trantesti iar in zapada, iar daca nu ma prinzi, te trantesc eu in zapada.
*ranji*

-Hmm..nu stiu*se aseaza pe jos*
-Ai fi in dezavantaj,nu cred ca imi faci fata.*rade si o loveste cu zapada*
-Dar totusi,iti dau o sansa.*pastreza un bulgare in mana,se ridica ,se departeaz acativa metri si arunca bulgarele spre ea.*
-Prinde-ma *zambeste larg*

*rase*
- Crezi ca nu iti fac fata? Cred ca ai incurcat persoana.
*incepu sa alerge. dar nu reusi sa il prinda*
- Ok. Ai castigat. Dar nu ma tranti iar in zapada.
*se dadu in spate. zambind. dar nimeri intr-un loc unde zapada mai veche era inghetata si cea care se asezase ulterior era inselatoare - cum era eu sa cad azi:|) - si cazu*
- Nu iar!
*isi dadu ochii peste cap. si ramase jos in zapada*

*trecu ceva timp, in care ea fusese plecata si se intoarse; se imbraca: http://mirandakerrfan.net/gallery/albums/_CAMPAIGNS/RockandRepublic/029.jpg si pleca la club*

*se întoarse de unde fusese plecată, şi se aşeză pe canapea gânditoare:))*

*opreste masina in fata casei,dar il retine ceva sa intre*
-Odata si odata tot va trebuii sa dau ochii cu ea*iese din masina si inainteaza lent spre usa de la intrare*
*ofteaza usor si suna*


off: abia astept sa ma cert > muahahaha

*auzi soneria, şi tresări, apoi se duse şi deschise şi înghiţi în sec când îl văzu, privindu-l cu ochii mari*
- Adam... Bună... Ce faci aici?
*spuse aprope bâlbâit, şi apoi îl privi*

off: da:)) ceartă taim:>)

-Buna..*ii evita privirea*
-Hm..nici nu stiu de unde sa incep.*o prinde delicat de mana*
-Pot sa intru?*ridica privirea si se uita in ochii ei*
-Daca esti singura..

*se uită la el blocată, şi după câteva secunde îi vorbi*
- Da... Desigur că poţi intra...
*îşi retrase mâna şi apoi se dădu din uşă aşteptând să intre*
- Şi nu sunt cu nimeni...

*intra in casa si se aseaza pe canapea*
-Imi pare rau ca nu am mai dat semne de viata in ultimul timp,dar am avut foarte multe de rezolvat in afara tarii si nu am putut sa te sun.*ofteaza usor* Oricum e o poveste lunga.
-Acum ca m-am intors,sper ca de data asta definitiv,vreau sa vorbim despre noi.Doar daca mai exista "noi".

*închise uşa şi se îndreptă spre canapea, dar când ajunse în dreptul ei nu se aşeză pe ea, ci rămase în picioare şi îl privi seriosă*
- Adam... eu...
*se opri şi lăsă privirea în jos, oftând apoi îşi reluă propoziţia, privindu-l încă serioasă*
- Eu nu cred că vom mai putea fi împreună.

*se ridica nervos si se intoarce cu spatele la ea*
-Stii..puteai sa ma anunti cand am vrut sa incepem din nou relatia.Cel putin nu mai imi pierdeam timpul.*isi da ochii peste cap si se intoarce incercand sa se calmeze*
-Nici 3 saptamani nu rezisti fara...*nu mai spune nimic si se indreapta spre usa*

*se încruntă rămânând în loc, dar vorbi pe un ton mai ridicat*
- Ba rezist foarte bine! Şi nu eu sunt de vină, ci tu, pentru că ai plecat şi m-ai lăsat singură! Eu de unde voiai să ştiu că te vei întoarce? Am crezut că... Dar nu mai contează din moment ce pentru tine a fost o pierdere de timp.
*îl privi acum începând să se enerveze*
- Şi poate că motivul pentru care am spus asta nu e motivul pe care ţi-l imaginezi tu!

-Serios?Chiar nu e motivul ala? *rade ironic*Atunci care e?
-Nu ti-am spus unde ma duc,sau ce fac pentur siguranta ta,dar tu esti egoista ca de obicei *zambeste sec*
-Daca nu te deranjeaza as vrea sa stiu ce ai crezut ca fac?

*se enervă şi mai tare şi ţipă la el*
- Da! Te-am înşelat! Mulţumit acum?
*oftă adânc şi ridică o sprânceană*
- Şi ai făcut asta pentru binele meu? Nu prea cred. Şi de unde ai vrea să ştiu din moment ce tu nu mi-ai spus niciodată cu ce te ocupi? Şi în plus, de unde ştiu că tu nu m-ai înşelat la rândul tău? Ai uitat cumva cine a călcat primul greşit?
*ridică din nou sprânceana*