Sophia Van der Berg's place

-Oh..pai bine,atat voiam sa stiu.*se intoarce spre usa*
-Cred ca ar fi mai bine sa plec.*ii zambeste si porneste spre iesire*

*se uită la el. şi apoi oftă*
- Cum vrei... Şi oricum, dacă ar fi fost copilul tău, ţi-ar fi păsat? Fac pariu că nu. Dacă de mine nu ţi-a păsăt, de el de ce ţi-ar fi păsat?
*se ridică şi îşi duse ambele mâini la spate. şi se duse la geam. privind în gol*

*se intoarce spre ea,uimit*
-Poate ca am gresit fata de tine,dar daca era copilul meu logic ca imi pasa.*se apropie de ea* dar tu trebuie mereu sa dramatizezi.*zambeste ironic*
-Si pot sa pun pariu ca ai ajuns de mult in patul tipului ala,"seful tau".*isi da ochii peste cap*

*nu se întoarse la el. ridică o sprânceană*
- Mda. Eu dramatizez mereu. Şi nu îţi păsa, pentru că oricum nu ai fi ştiut. Şi din moment ce nu mai suntem împreună, nu văd de ce te mai interesează viaţa mea personală. Sau poate că te interesează. Poate că ai devenit gelos... gelos că nu mai ai pe cine să minţi.

-Poftim? *se uita la ea cu o spranceana ridicata* asta inseamna ca nu ma cunosti.*zambeste ironic*
-Si..stii ce? *se scarpina ganditor in barbie* chiar ma deranjeaza sa stiu ca te-ai culcat cu el,sunt gelos doar cand ma gandesc ca a fost langa tine cat timp eu am fost plecat.*se uita in alta parte* dar tie nu iti pasa.

*se întoarse şi îl privi furioasă*
- Nu îmi pasă? Cred că mă confuzi cu tine! Şi de ce ţi-ar păsa cu cine mă culc eu? Am fost doar o aventură, nu ar mai trebui să îţi pese de mine. Dacă nu eram o aventură, nu mă înşelai, şi nu mă făceai să sufăr. Dar poate că la tine a iubi înseamnă cu totul altceva. Şi poate nu m-am culcat cu el. Nu ai de unde să şti.

-Doamne Sophia..nu m-am nascut ieri,se vede dupa reactia ta si sunt sigur ca ai facut asta ca sa te razbuni pe mine.*isi da ochii peste cap*
-Vreau sa imi spui un singur lucru*o prinde de mana si ii lipeste corpul de al lui privind-o fix in ochi* spunemi ca nu ma mai iubesti si iti promit ca nu o sa ma mai vezi niciodata.

off: telenovelisme b-)

*se uită la el. rămânând fără cuvinte. şi apoi lăsă privirea în jos. oftând*
- De ce trebuie să ai dreptate? Da, am făcut-o din răzbunare şi da... încă te iubesc. Dar ce îţi pasă ţie?
*se dezlipi de el. şi se duse pe canapea*

-Imi pasa Sophia.*se duce langa ea,dar ramane in picioare*
-Stii ca si eu te iubesc,doar ca nu vrei sa accepti asta.*ofteaza si se aseaza langa ea*
-Am gresit o singura data...chiar nu putem sa trecem peste toata povestea asta si sa o luam de la zero?

*se uită în jos*
- Ba accept. Rectific. Acceptam.
*se uită la el*
- Şi a câta oară e când o luă de la 0? Nu vezi că mereu iese prost? Şi prin greşeala aia mi-ai arătât cât de repede te-ai plictisit de mine. Eşti bărbat. Normal... Voi mereu vreţi ceva diferit şi vă plictisiţi rapid.
*se uită în altă parte*

-Nici macar nu eram constient,eram baut si nu cred ca o sa ma plictisesc de tine vreodata.*ii pune mana delicat pe obraz si ii intoarce privirea spre el*
-Ultima oara.*zambeste si isi apropie fata mai mult de a ei*

*oftă*
- Să sperăm că o să fie ultima oară. Dar de data asta nu te iert aşa uşor.
*zâmbi şi se ridică. se duse şi aduse o sticlă cu vin din frigider şi două pahare. şi le puse pe măsuţa din faţa lui*
- Ce ai zice să te îmbeţi şi acum?

-Propui ceva?*o prinde de solduri si ii lipeste corpul de al lui sarutand-o pasional*
-Mi-a fost dor de tine*ramane la cativa centrimetri de buzele ei cu ochii inchisi*

*îi răspunse la sărut şi zâmbi inocentă*
- Eu? Nimic. Depinde ce înţelegi tu.
*îşi încolăci mâinile în jurul gâtului său şi spuse aproape şoptit*
- Şi mie de tine.
*îl sărută pe buze*
- Dar tot nu eşti încă iertat.

-Pai inseamna ca mai am de lucrat*zambeste seducator,o ia in brate si urca scarile cu ea in brate sarutand-o*
*intra in camera ei inchizand usa in urma lor*

*se trezi. se duse şi îşi făcu un duş. se arănjă şi plecă pe fugă. pentru că întârziase*

*se trezeste si vede ca Sophia lipseste,se imbraca ,se duce acasa face un dus rapid,se schimba in alte haine .se urca in masina si porneste spre magazin[sau ce pisicu` meu e]*

off: dublu post.asta e.)

*ii raspunde la sarut si porneste spre casa ei,coboara din masina si se duce sa ii deschida portiera*
-Asa,acum putem sa vorbim.*intra impreuna in casa*
-Ce s-a intamplat?

*îşi aruncă geanta pe o canapea şi se uită la el*
- Nu s-a întâmplat nimic.
*dădu din umeri şi se aşeză pe braţul canapelei*

-Ok.Nu insist.*ii zambeste si se aseaza langa ea*
*ii pune mana usor pe obraz si o saruta pasional*

off:eu trebuie sa ma culc.deci da.noapte buna.)

*ridică o sprânceană*
- Şi renunţi aşa de uşor?
*zâmbi şi îşi puse mâna peste a lui*

off. sbyes şi tot tacâmul măi >^.^<

*soferul opreste limuzina in fata casei. Lorena si parintii Sophiei coboara din ea si merg spre usa, apoi Lorena suna*

*auzi soneria şi se uită spre uşă nedumerită. se uită la Adam*
- Ăăă...aşteaptă câteva minute. Revin.
*îi zâmbi şi se duse şi deschise uşa. rămase blocată când o văzu pe Lorena. dar mai ales pe părinţii ei care se întorseră între timp înapoi la şofer şi începură să discute ceva cu el. stătu puţin. după care îşi reveni şi vorbi puţin tremurând. simţind un nod în gât*
- Lorena? S-a întâmplat ceva de aţi venit toţi?
*se uită la Lorena şi mai nedumerită. şi apoi arucă o privire scurtă către părinţii ei. dar îşi întoarse privirea spre ea*

*o bate usor pe spate* Pare ca te-ai inecat. *apoi o strange in brate* Multumesc pt primirea ''calduroasa''! *se uita la parintii Sophiei, care o saluta pe fiica lor, apoi Lorena isi intoarce privirea la aceasta* Parintii tai vor sa vorbeasca cu tine. *cei doi o privira serios pe fiica lor*

*se uită la ea şi mai nedumerită*
- Scuze... Doar că sunt cam şocată să îi văd. Mă bucur că te văd.
*o luă în braţe şi o strânse în braţe*
- Ăăă...intră.
*îi zâmbi şi o invită în casă. apoi se duse la părinţii ei. cu care începu să vorbească. iar după o lungă discuţie ei plecară. iar ea se întoarse în casă având privirea în gol. încă uimită de ce îi spuseră părinţii ei*