The Secret Keeper

Am acordul Mirunei.
E o incercare a unui fic,de altfel e primul pe care il scriu.
Sper sa va placa.

Capitolul 1.
-De ce n-oi fi ramas eu in Manhattan?Cel putin acolo aveam ce sa fac, chiar daca am reusit sa scap de copii aceia razgaiati.Ha!Si se mai credeau si peste masura de speciali. La naiba, cred ca incep sa ii duc lipsa pana si lui Ginny.
Ochii albastri ai lui James erau fixati in intunericul indepartat, defocalizati, cuprinsi de ganduri.
-Hmm, deja intunericul se pare ca a pus stapanire pe oras. In sfarsit noapte. Soarele ala chiar imi dadea dureri de cap. Ar trebui sa plec sa vanez si eu ceva, altfel Ginny nu o sa mai poata fi invidioasa pe talentul meu.
In parc nu se zarea urma de viata. Bancile erau pustii.Ceata care se lasa usor peste gazon devenea incomoda pentru James. Pana si copacii erau inspaimantatori,negri ca taciunele, nemiscati. Un bec a inceput sa palpaie nervos iar vantul a inceput sa sufle cu putere. Intunericul era mai dens decat in Manhattan.Nici macar urma de bufnite sau de lilieci care sa dilueze linistea ametitoare cu glasul lor ascutit.Nici macar niste adolescenti beti , inconstienti de pericolul din parc.
-Chiar ar trebui sa plec. Am o presimtire ciudata cum ca nu ar trebui sa fiu aici.
Zicand acestea a inceput sa fuga cat putea de repede, lasand in urma parcul sinistru, totodata incercand sa se gandeasca unde ar putea sa mearga sa “serveasca cina”.
-Ce bine ca e intuneric , gandi James. Daca ma vedea politia pana acum luam cea mai mare amenda posibila pentru nerespectarea limitei de viteza de 50 km/ora.
Un miros proaspat ii distrase atentia. Nu mai simtise asa ceva pana acum. Parca ceva pusese stapanire pe narile sale. Era un miros dulceag, imbietor, putin intepator si foarte… suav?!
A inceput sa urmareasca mirosul acela.Dorea sa se asigure ca totul era bine. Doar asta era treaba sa.
-Nu imi spune ca gasesc inca o harpie . Nu aici si nu acum. De ce trebuie sa fie acum? Sau stai…Nu e o harpie. Pana acum eram adormit daca era o harpie. Dar ce ar putea fi?Ce creature nu imi dau pace acum?De ce trebuie eu sa ma asigur tot timpul ca totul e in regula??Oare Emily nu a gasit chiar pe nimeni in afara de mine?La naiba, si tocmai vroiam sa mananc.
Dar totusi trebuia sa afle ce era. Nu putea sa vaneze daca nu rezolva misterul acesta.Urma de miros se termina aproape de un conac cam intunecat pentru gusturile lui James, dar destul de mare , numai bun de explorat.
-Nicio lumina aprinsa, observa James. Fara lumini, miros proaspat, mda, nimic de care sa nu imi fac griji.
Arunca o privire in jur.Totul parea in regula. In gradina din fata conacului nu puteai gasi decat flori si arbusti ornamentali care nu avea cum sa fie periculosi nici macar pentru un copil de 5 anil.La fel erau si stalpii inalti de-a lungul aleii ,care o luminau atat de tare incat puteai sa juri ca e ziua.
Un zambet ii aparu pe fata imediat.Se bucura ca totul e in regula afara.Nu dorea sa aiba ceva surprize cand va pleca din conac.
-Deci avem parte de ceva actiune inainte de masa. Numai bun pentru cresterea apetitului.
Ceva I se furisa in spate si vorbi cu o voce melodioasa si, spre surprinderea lui James, destul de calma si blanda.
-Buna seara straine!


vreau pareri sincere, pentru ca sunt incepatoare.

E destul de bun fic`ul,mai ales ca e si primul.Banuiesc ca James e un vampir,nu?)Harpiile sunt ceva gen..varcolacii in Twilight?[nu m`am putut gandi la un exemplu mai bun.]Sper ca strainul e raau.Imi plac personajele rele,mai ales daca sunt si sadice:))

imi place...incepe dragut....imi plac povestile sau in cazul asta ficurile care nu iti dezavluie tot de la inceput...dar cred ca trebuie sa te contrazic pastarnac ....harpiile is niste creaturi mitologice,dar cu siguranta nu sunt varcolaci...nici pe aproape
is un fel de pasari cv...

Fathaaa[Amandina] esti vaarza.Nu la asta ma refeream.Ma refeream ca si personaje in poveste,harpiile sunt niste chestii rele pentru vampiri..da..recunosc ,nu m`am exprimat bine.Chiar crezi ca eu nu stiu ce inseamna harpie//?

)
da.la asta aveti dreptate oarecum.
harpiile sunt niste pasari mitologice numai ca in ficul meu sunt ceva de genul shapeshifters, iar pentru vampiri(care nu mai sunt prea multi) nu prea conteaza decat sa nu se afle ca sunt ceva mitologic - adica sa ramana un secret. Doar James le uraste :ha:
o sa vedeti ce e si cu strainul ala.
si inca ceva. da. multumesc ca cititi primul meu fic
si azi cred ca o sa aveti parte si de urmatorul next.

Aşa. Şi eu pe aici.
Citesc acum.

-Nu imi spune ca gasesc inca o harpie . Nu aici si nu acum. De ce trebuie sa fie acum? Sau stai…Nu e o harpie. Pana acum eram adormit daca era o harpie. Dar ce ar putea fi?Ce creature nu imi dau pace acum?De ce trebuie eu sa ma asigur tot timpul ca totul e in regula??Oare Emily nu a gasit chiar pe nimeni in afara de mine?La naiba, si tocmai vroiam sa mananc.

Ce morocănos e. Normal că e, având în vedere că îi e foame. Îmi place tipul ăsta. [ *.* ]

Mie una îmi place cum scri.
Chiar dacă e primul tău fic, scri destul de bine. Cursiv, fără greşeli, şi cu multe detalii, exact cum îmi place mie.
Aşa. Titlul mi se pare interesant, şi bine ales.
Eu te pup şi îţi urez baftă la next, care sper să îl pui rapid. Kiss & Hugz. [ >^.^< ]

uite si nextul.
multumesc ca il cititi
si nu e cineva "rau" in pielea strainului astuia.
daca aveti rabdare o sa dati si de rau in curand.


-Buna seara straine!
Lumina cazu pe fata aceea frumoasa pe care o cunosteam prea bine.Bucle roscate incadrau fruntea alba,dreptunghiulara,perfecta.Buzele rosii, bine conturata imi zambeau strengareste.Ochii de un albastru pur imi analizau nerabdatori toate trasaturile fetei.
Aceeasi voce melodioasa intrerupse linistea brusc:
-Ce sa zic.Ce mai intampinare.Parca ai fi vazut o harpie.James,nu imi spune ca te-am surprins.
-Eu aah...eu...
-Gata, scuteste-ma de scuzele false care oricum nu iti ajung acum in minte.Si eu care credeam ca nu pot sa te pacalesc.Jay,cum vrei sa mai fiu geloasa pe talentul tau "innascut"?
Un ras cristalin imi gadila usor timpanele.Stiam rasul acesta.
-Gata pustoaico.Poti sa te opresti din a-ti bate joc de mine.
-O!Haide, stii ca intotdeauna e o placere sa fac asta.Daca stau bine si ma gandesc e unele dintre lucrurile mele preferate.
James zambi usor, dupa care fata sa deveni din nou fara expresie.
-Nu-mi spune ca acum te-ai suparat si nu vei mai vorbi cu mine in urmatorul deceniu, sau cinci orase rezolvate.
-Nu e asta, doar ca...
-Spune James! Nu ma mai face sa astept sa scoti trei cuvinte.
-Ti-ai schimbat parfumul?
Expresia lui James era asemenea unei fete inocente de copil.
-Serios acum, nu zi ca nu m-ai recunoscut.
-Pai, nu.
-Ce credeai ca sunt?Sau mai bine zis "cine"?
-Pai...
-Haide.Fara frica. Stai!!
-Ce ?!
-Doar nu ti-ai gasit alta partenera.
-Cine?Eu?
-Nu...Bunica mea moarta de un secol.Raspunde-mi.
-Nu!Poti sa stai fara griji. Cele pe care le-am urmarit nu aveau gelozie in sange,rase James. Cel putin, nu ca tine.
-Si atunci,cu cine m-ai confundat?
-Nu stiu cum sa iti spun asta astfel incat sa te deranjeze mai putin, zambi oarecum jenat.
-Doar spune-o.Promit ca iti las jugulara in pace.
-Bine, bine.Cu o harpie.Te-am confundat cu o harpie.
-Aaah!Stiam eu!Stiam ca Chanelul ala nu ma ajuta prea mult.Chiar cu o harpie?
-Mda.O harpie.Dar sa stii ca acum daca ma uit mai bine la tine nu semeni cu harpie. Esti mai frumoasa.
-Si mai rea, completa ea.
-Asta nu am zis.
-Hmm.Sa stii ca acel compliment depasit de timp nu te ajuta prea mult.
-Stai asa.Nu incepe din nou, spuse James cu un zambet precaut.
-Ti-am promis ca iti las jugulara in pace, continua ca si cum nu a fost intrerupta.Nu am spus nimic de restul.Stii tu, si carnita de vampir are gust bun, si mai ales a ta pentru ca e frageda, la cat tragi de fiare.
-Stii, Ginny, nu poti sa-mi faci nimic daca nu ma prinzi, spuse James cu un zambet superior.
O privi scurt din cap pana in picioare pentru o fractiune de secunda dupa care o lua la goana inspre conac.
-Vino inapoi James!!tipa Ginny.Sa vezi tu ce-o sa patesti daca te prind.O sa vrei sa fi fost o usuratica de harpie enervata in locul meu, spuse Ginny suparata dupa care o lua la fuga pe urmele lui James.
-Ei, haide pustoaico.O harpie ma si intrecea pana acum, spuse James in gluma, insa fugea din ce in ce mai repede spre conac.Stia ca ceva nu e la locul lui si asta nu era de bine.

uuu..ce tru e Ginny:X:X..aa..o sa`ti dau un sfat[nu ca eu m`as pricepe la fic`uri,da ma dau si eu mare:))]..incearca sa scrii mai putin dialog si mai multa proza.oricum,nu cred eu ca e prea bun sfatul,dar mie mi s`ar parea mai dragut asa..[cu mai multa povestire]

si nextul

-James, unde esti?Sa nu crezi ca scapi iar de...
Cineva ii acoperi gura lui Ginny.Aceasta se zbatu nervoasa gata sa ia la bataie pe oricine i-a facut asta.
Insa vazu stralucirea ochilor lui James si inceta.
-James, sopti ea.Ce naiba ai patit de ai facut asta?
-Poti macar o data sa iti tii gura?Taci si vino dupa mine.
-Bine,bine.Ce vre sa faci aici?Mai vrei o victima cu un tata putred de bogat gata sa te dea pe mana politiei?
-Doar incerc sa vanez o harpie.
-Deci erai serios in privinta mirosului.
-Tu chiar nu l-ai simtit?
-Eu de-abia de am ajuns aici.Te-am observat in parc in momentul in care te-ai hotarat sa fugi s te-am urmarit.Ce miros ar trebui sa simt?Am nasul infundat.
-Nu imi spune ca ai si febra si ca te-a tras curentul,spuse James rautacios. E o scuza jalnica. Esti vampir. Crezi ca vampirii mai au timp sa aiba nasul infundat?
-Ei bine, eu am.Si tu nu ar...
-Shh!Ai auzit aia?
-Nu!!
-Atunci mai taci si fii atenta!
-Bine!!
Se aflau in camera de zi. O singura lampa lumina toata incaperea.
"Cei care locuiesc aici trebuie sa aiba ceva resurse financiare", gandi James.
Parchetul pe care statea James era din lemn de cires, iar in mijlocul camerei James putea vedea covorul persan alb ca zapada pe care era asezata o masuta de cafea eleganta din sticla.Canapelele si fotoliile din piele alba stateau pe marginile covorului.Peretele din nord era acoperit cu carti din podea pana in tavan.Candelabrul din sticla si argint lasa o umbra infricosatoare aproape de semineul imens din piatra.
James vazu o umbra miscandu-se rapid pe scarile ce duceau la etaj.Ii facu un semn lui Ginny sa o urmeze, insa aceasta nu l-a vazut.Era prea ocupata cu sifonierul ascuns intr-un colt al camerei.
-Hai Ginny!suiera James.Nu ai timp de "cumparaturi" acum.
-Of, nu lasi vampirul sa se distreze.Vin acum.
Amandoi plutira incet pe scari pana la dormitor.
Vazura pe cineva intr-o pelerina neagra aplecandu-se incet deasupra patului dublu in care,curios, dormea o singura persoana- o fata.
-Pleaca de langa ea!racni James.
Lucrul se ridica brusc,marai la James si se uita cu furie la Ginny, dupa care isi lua zborul pe fereastra deschisa si se facu invizibila.
James aluneca rapid langa pat.
-Ginny, aprinde lumina, spuse James calm.
Insa Ginny nu reactiona.Statea impietrita langa usa cu expresia schimonosita de teama.
-Ginny, am spus sa aprinzi lumina,spuse James, de data asta putin iritat.
Ginny se intoarse brusc si furgi.
-Ginny!Ce faci??
-Ma gasesti afara, zise ea cu un glas ragusit,fara putere.

uf, v-am lasat in pana.

uite next.
Capitolul 2. Surprize istorice.

-Of, Ginny.Si mai pretinzi ca esti usor de inteles.
James traversa dormitorul pana la intrerupator.
„Lumina!Credeam ca nu o sa ma bucur niciodata de asta.” gandi James. „Si acum sa vedem pe cine dorea aia sa atace.”
Veni mai aproape de pat. Era un pat dublu din acelasi lemn de cires, la fel de bine intretinut ca si restul mobilei din casa. Patul era acoperit cu asternuturi curate,albe, care miroseau a trandafiri proaspeti. In mijlocul patului statea cea mai frumoasa fiinta pe care o vazuse James pana acum. Parul blong ca spicul graului cadea lenes pe langa fata palida si frumoasa asemenea unui boboc de trandafir alb. Nasul mic si buzele fragede dadeau o nota de inocenta , dar si de duritate. Obrajii catifelati ca piersica proaspata completau fata de portelan a unui inger.
-Doamne, frumoasa fiinta ai creat!exclama James.
Fata deschise ochii speriata si incepu sa tipe.Irisii sai indigo erau cuprinsi de teama. James se apropie de ea si ii acoperi ,delicat, gura cu mana sa.
-Totul e in regula acum.Nu-ti fie teama pentru ca nu o sa iti fac rau.
-Cine esti tu ? intreba ingerul blond cu o voce irezistibila chiar si cand era ragusita.
James era ,deja , pierdut cu totul in frumusetea emanata de chipul acelei fete asa ca nu auzi intrebarea.
-Cine esti? repeta ea, usor enervata.
-Aaa, da. Pai, eu sunt, aaa, sunt... James... si sunt aaa....
„Tontule!Nu ii spune ca esti vampir, altfel ori tu, ori ea, unul din voi nu va mai vedea soarele dimineata.”
Fata se uita curioasa la el, cu ochii mari si mirati.
-Si esti?
-Da... sunt cel care te-a salvat.
-Poftim? tipa din nou. Am fost atacata??
-Cred ca... cred ca da!
-Doamne Dumnezeule! Ce bine ca erai tu aici. Eu credeam ca e doar un vis.
-Se pare ca nu a fost... murmura James.
-Poftim?
-Nu, nu am zis nimic.
Fata se uita din nou curioasa la el si apoi se uita in jos.
-Oh, Doamne! De ce sunt acoperita cu sange??
-Hmm, esti?
-Esti chior cumva? Uite. Sange proaspat. Este o dara pe care stai tu si care se continua pana la fereastra.
-O, da! Ai dreptate.
„La naiba. Schimba-te pana nu mi se face foame. Stiam ca trebuia sa mananc ceva.Nu ai fi rea ca vanat totusi. James!!Unde ti-e mintea?!Las-o in pace.”
Isi muta brusc privirea in pamant.
-Nu ai vrea sa te schimbi?? Am o... alergie la sange. Nu as vrea sa lesin langa tine si sa te simti vinovata.
„Ooo da. Ce minciuni jalnice!Trebuie sa mai exersez.”
-O, ba da! Ar fi minunnat. Nu-i asa, James, ca ma vei astepta? Vreau... vreau sa vorbim, ii zambi putin jenata.
James, nu doar ca era cucerit de frumusetea acelei fete, dar acel zambet il bloca cu totul.
-Aaaa... ahm...
-Bineinteles, nu trebuie sa stai aici cu o fata, sa vorbesti la ora asta, cand toti oamenii dorm.
-Nu, nu. E in regula. Am doar... ceva de facut. Trebuie sa imi gasesc... aaa... insotitoarea!
-Oh, bine atunci. Poti sa te faci comod in living, la parter. Vin si eu in cincisprezece minute.
Ii zambi din nou.
-Aaa, sigur.
„Gata, James. Revino-ti. Zi-i ca o astepti si gata!”
-Bine. Deci. Te astept ... jos.
Fara sa isi dea seama se arunca pe fereastra si disparu.
-James!! Vrei sa mori? Nu, asta nu mi se intampla. Revino-ti. Gata. Ma duc sa ma schimb.
„Ooof, am facut-o lata!”gandi James dupa ce realiza ce a facut.”Se pare ca o sa mai am o insotitoare.
Apropo de asta, trebuie sa o gasesc pe Ginny.”
Merse usor pe langa peretii masivi ai conacului pana ajunse in gradina. Pe o bancuta o vazu pe Ginny care statea si privea fix in fata ei desi nu era nimic.Se grabi sa ajunga la ea, insa aceasta sari la 5 metri distanta de el.
-Spune-mi ca nu e cu tine! tipa Ginny printre lacrimi.
-Ginny! Ce naiba te-a apucat? Cine sa fie cu mine?
-Acea... acea... fiinta!
-Oo. Ea. Nu, nu e cu mine. Se... schimba. Era numai sange, care apropo, nu am idee de unde era.Dar yu ce ai patit de m-ai lasat singur acolo?
-James, cum poti fi atat de... ORB?tipa Ginny din nou.
-Ce am mai facut si de data asta??
-James, esti incredibil. Stii macar cine este .. EA?spuse trista, printre sughituri.
-Gata, gata. Sunt aici. Poti sa imi spui tot. Nu am idee cine este. Nu s-a ... prezentat.
-Esti un fraier, murumura Ginny.
-Stiu.
-Serios vorbind, chiar esti.
-Stiu, Ginny. Zambi usor si o stranse in brate ca pe sora sa mai mica.Acum, vrei sa ma lamuresti?
-James, netotule, tipa Ginny din nou. Esti un idiot!Chiar nu iti dai seama de ce plang in halul asta? Niciodata nu am plans in viata mea! Numai atunci cand mi-am vazut familia murind! James. Ea este cea care a stat si a privit tot!!Nu a facut nimic sa il opreasca pe cel care a facut asta!!

sa-mi spuneti ce credeti despre el

am si eu o rugaminte...
daca tot vad ca postez numai de dragul de a posta la fic...
puteti sa il puneti al arhiva? pentru ca banuiesc ca nu mai sunt cititori...

Scuze că n-am mai trecut, dar n-am avut când.
Recuperez acum.

-Spune James! Nu ma mai face sa astept sa scoti trei cuvinte.
-Ti-ai schimbat parfumul?

Lol [ =]] ] Ce directă e cu el. [ =]] ]

Ii facu un semn lui Ginny sa o urmeze, insa aceasta nu l-a vazut.Era prea ocupata cu sifonierul ascuns intr-un colt al camerei.

O da. [ =]] ] Tocmai la haine s-a dus.

Parul blong ca spicul graului cadea lenes pe langa fata palida si frumoasa asemenea unui boboc de trandafir alb. Nasul mic si buzele fragede dadeau o nota de inocenta , dar si de duritate. Obrajii catifelati ca piersica proaspata completau fata de portelan a unui inger.

Îmi place la nebunie cum ai descris aici, pentru că nu ai uitat nici un detaliu. [ *.* ]

Aşa. Acum sunt la zi.
Lol. Tipul ăsta începe să alerge după 2 de o dată. Îmi place de el. [ =]] ]
Aşa. Sper să nu îl trimiţi la arhivă, pentru că mie îmi place cum scri.
Eu te pup şi îţi urez baftă la next, care sper să îl pui din nou cât mai repede. Kiss & Hugz. [ >^.^< ]

Wow! Este superb ficul. Continua`l! Nu il trimite la arhiva. Imi place cum descrii. Te descurci super bine! Felicitari!

Oau...
deci 2 cititori...
humm... nu stiu ce sa fac exact asa ca intre timp va mai pun un next si vad dupaia cum decurg lucrurile

-Nu pot sa cred ca o acuzi de asemenea lucruri!
-Oh, da. Am uitat ca te-ai indragostit de ea.
-Nu e adevarat. Esti condusa de gelozie. Nu inteleg care e adevarata ta problema!
-Ei bine o sa iti spun!Poate asa o sa intelegi...
-De-abia astept!
-Bine!
Se asezara din nou pe bancuta, unul langa altul. Ginny incepu sa privesca din nou inaintea sa de parca ar fi vazut ceva important. James se uita curios la ea, nestiind la ce sa se astepte.
-Totul s-a intamplat s-a intamplat acum 60 de ani, intr-o noapte mohorata de octombrie. Aveam doar 5 ani!Tata si mama erau plecati la matusa mea, mai tarziu am inteles ca erau de fapt la vanatoare.Stateam singura, in patul parintilor mei , pana cand a inceput sa ploua si am auzit un zgomot langa fereastra. Am iesit afara speriata, tipand dupa mama si tata, insa ei nu aveau cum sa ma auda. Am stat pe scari, in picioarele goale, plangand, pana cand parintii mei au venit acasa fericiti, dupa cateva ore.Au trecut pe langa mine fara sa ma vada desi eram acolo, bucuroasa ca s-au intors la mine.
O lacrima i se scurse usor pe obraz. James a sters-o delicat fara sa scoata un cuvant.
-Am fugit repede dupa ei, lasand in urma mea o dara de apa.Mi-au aruncat in brate un urs de plus cu un singur ochi si o singura ureche, destul de ros de molii, zicand-mi doar „Ia-l!L-am gasit pe strada. O sa iti placa.”
Inca o lacrima i se scurse pe obraz, lasand o urma trandafirie, transparenta, pe obrajii arzand.
-Tonul tatalui meu m-a ingrozit.Nu ma puteam gandi la nimic, desi strigatele mele imi bantuiau inconstientul . „Nu ma rani!!”, doar asta strigam in minte mea. Tatal meu nu mi-a vorbit niciodata atat de indiferent si crud, iar mama obisnuia sa ma in brate ori de cate ori ma vedea.Acum, nu cred ca ma mai vedea...
Incepu sa planga, iar James o stranse in brate protector,fara sa o intrerupa.
-Numai bine ce am ajuns in living, la parter ca am si observat ceva la fereastra. Doua maraieli guturale au izbucnit in spatele parintilor mei.Eu am fugit cat am putut de repede si m-am ascuns... Acolo! Dupa perdeaua groasa de unde nu ma puteau vedea.
Arata cu degetul inspre o portiune unde erau doi stalpi de piatra. Continua sa priveasca inainte si sa povesteasca printre sughituri.
-De acolo am urmarit ceea ce urma sa imi bantuie viitoarele cosmaruri.Am vazut cum se apropia un barbat inalt, infasurat intr-o mantie albastra care ii umbrea fata, insa ochii sai incredibil de rosii si de rai sclipeau mai ceva decat un foc in momentul in care l-a vazut pe tata. In spatele lui se afla o fata blonda, slaba, cu ochii albastri si incredibil de frumoasa. Ea o privea pe mama cu atata ura incat m-a facut sa strang perdeaua de catifea atat de tare de parca ma putea ajuta in vreun fel. Mama si tata insa, nu au fost atat de patrunsi de frica ; tocmai, s-au ghemuit ofensiv ca niste arcuri, gata sa sara pe intrusi.
Ginny plangea in hohote. Sughiturile inca nu o opreau sa continue povestea.Statea cuminte in bratele lui James, tremurand si privind inainte, retraind totul.
-Am fost...
James scoase batista sa si ii sterse incet lacrimile.
-Of, am fost de fata cand parintii mei au fost macelariti cu sange rece.Eu am fost singura care a reusit sa traisca dupa acest episod.Dis-de-dimineata un servitor al matusii mele a venit cu un plic.
Matusa mea mi-a scris ceea ce nu credeam ca se va intampla niciodata. Eu eram , de fapt, singura din toate rudele mele inca in viata. Averea promisa de matusa mea nu a contat pentru mine. Pentru mine a contat mult mai mult ajutorul lui Emily. Ea e cea care m-a transformat, cea care a avut grija de mine, cea care m-a invatat sa lupt, sa fiu puternica, sa fiu independenta... Batista din mana lui Ginny era mototolita. Nu mai era stapana pe sughituri si pe mainile care vroiau sa distruga ceva, sa loveasca, sa sparga, sa se elibereze... Isi dezveli coltii si deveni brusc rigida.
-Am hotarat ca cel mai bine e sa imi schimb numele si infatisarea si sa ii vanez pe cei doi asasini pana cand nu voi mai exista.Apoi ai venit tu,dar Emily nu mi-a spus nimic despre tine. Nici macar cine esti,de unde vii, ce doresti de la ea sau ce ai patit.Dar stiam ceva. Stiam ca vei fi singurul barbat care va fi vampir. Si trebuia sa ma ajuti, pentru ca nu ma descurcam singura. Insa, nu a trebuit sa ma milogesc. Tocmai,mi te-ai alaturat de buna-voie. Acum nu doar ca esti din acelasi neam,la fel ca mine si Emily, esti singura mea ruda...
Desi, inceta sa sughite, lacrimile nu s-au oprit.
-Gata pustoaico, spuse James. Vor fi razbunati. Mai ales acum, ca stiu totul.
-Cum sa ii razbuni Jay?Tu, care deja esti indragostit de ea? Vrei sa mori??
O voce clara si hotarata intrerupse linistea si ii ingheta pe cei doi.
-Deci am un nou admirator? Asta e bine pentru ca si asa ma plictiseam groaznic...

First. Citesc acum.

-Totul s-a intamplat s-a intamplat acum 60 de ani,

Aici te-ai repetat. Presupun că e din greşeală, pentru că până acum n-am mai văzut alte greşeli. [:-??]

„Ia-l!L-am gasit pe strada. O sa iti placa.”

Lol? [ ] Ce părinţi. Cum să îi de-a un urs găsit pe stradă şi să mai şi îi spună că o să-i placă?

Aşa. Deci, ador povestea. [ *.* ]
Totul părea atât de simplu, şi după, s-a complicat de-odată
Sper să nu îl mai închizi, pentru că eu vreau să-l citesc până la capăt.
Eu te pup şi îţi urez baftă la next, care sper să fie la fel de interesant, sau poate mai mult decât atât, şi care să apară repede. Kiss & Hugz. [ >^.^< ]

merci Thea
ups, am comis-o la faza cu s-a intamplat )
tre sa ma crezi eu scriu numai pe la 11 noaptea la fic )

mah, nu il inchid...
daca apare macar un comm o sa pun si nextul, daca nu... il pun peste trei zile.

Uite aici comentul de care ai nevoie. [ ) ]
Aşa. Te cred. Şi pentru ora aia, chiar scri bine, adică fără greşeli.
Eu vreau next-ul cât mai rapid, aşa că pune-l. Kiss & Hugz. [ >^.^< ]

asta e partea frumoasa a primului capitol

S-au intors amandoi pe calcaie si au privit cu furie in spate.
-Gabrielle! Exclama James cu un zambet prefacut.Arati... aah... mai bine fara sange pe tine.
Gabrielle se uita la bluza sa alba curata si la blugii proaspat spalati.
-Da, poti sa spui asta desi nu cred ca o sa fie adevarat prea mult timp.Sa fim seriosi, mi-am regasit vampirul dupa 60 de ani de cautari. Merit si eu ceva distractie nu??
Gabrielle zambi dispretuitor.Incepu sa mearga in jurul celor doi incet si sa chicoteasca in sinea ei. James o fixa cu privirea, fiind atent toate miscarile ei.
-Nu te vei apropia de ea! Scrasni printre dinti.Nu te vei apropia daca vrei sa traiesti.
Gabrielle se opri mirata.
-Sa mor?izbcni in ras, cotinuand apoi pe un ton ironic – si cine o sa ma omoare? Tu, copile?
A inceput din nou sa mearga incet in jurul celor doi, razand si sagetandu-l pe James cu ochii sa albastri, patrunzatori.
-Retine, blondino! Te apropii de ea si peste cinci minute te vad deja in groapa cu o piatra funerara la cap.
-Sa te vedem, dragule!
Se arunca asupra lui James, insa , fiind mai lenta decat acesta, a ajuns imobilizata de acesta.A inceput sa se zbata violent pana a reusit sa se elibereze.Isi masa usor incheieturile mainilor.
-Da’ ai ceva putere in bratele alea!
-Ti-am zis sa nu ma subestimezi!
James ranji victorios dupa care se napusti asupra ei si o lovi de un pilon de marmura.
-Ginny!
Ginny era inghetata in acelasi loc in care se uita mai devreme.
-Of, iar ma descurc singur, ingaima Jay suparat.
A mers usor in fata Gabriellei dupa care a luat-o de ambele brate si a imobilizat-o din nou cu ajutorul trupului sau la fel de dur ca o stanca.
-Ginny, trezeste-te!! Vrei sa ma ajuti in viata asta?? Eu inca mai vreau sa mai pot manca macar un raton asa ca trezeste-te si ajuta-ma!
-James, nu! Las-o sa plece! Ma vrea doar pe mine. Tu esti liber sa pleci!
-Ginny, ai innebunit?? Tu chiar ai gandit inainte sa spui asta?
-Taci si fa cum spun eu macar o data in viata ta.Asa a murit si... mama ... Si nu vreau sa te pierd si pe tine.
-Poate daca m-ai ajuta in loc sa stai acolo si sa depeni amintiri am avea o sansa amandoi.
-Jay, nu...murmura Ginny fara speranta.
Gabrielle a inceput sa mormaie ceva indescifrabil. James o fixa pe Ginny cu privirea si dadu usor din cap in semn afirmativ.
„Fii tare pustoiaco. Am nevoie de tine sa fii tare si sa ma ajuti...”
-Ginny, rupe-mi un copac inalt si adu-l aici.
-Poftim??
-De fapt, mai avem un stalp intreg, murmura James aproape vesel. Gee, adu-mi un chibrit. Si repede!
James a rupt in viteza o bucata de iedera cataratoare si a legat-o pe Gabrielle de cel mai apropiat stalp. A adunat cateva lemne dintr-un copac gros si le-a pus la picioarele acesteia, in timp ce mormotele ei umpleau linistea.
-Uite, spuse Ginny, chibrite.
-Nuuu!!! Nu imi veti face asta! Dati-mi drumul! Nici nu stiti ce va asteapta daca ma omorati.Drake va veni dupa voi. Veti muri in cele mai groaznice chinuri... VETI REGRETA ASTA!!
Gabrielle nu doar ca incepuse sa tipe dar incepu sa se zbata atat de tare incat iedera abia de mai rezista. James a aprins lemnele cat a putut de repede, lasand-o pe vrajitoarea blonda sa tipe, sa sufere si sa moara.Jay rasufla usurat si se intoarse spre Ginny.
-Gata Gee, am reusit...
-Da, raspunse aproape mut in timp ce o lacrima i se scurgea pe obrazul rosu.
-Hei, ce ai patit acum? Nu imi spune ca iti pare rau pentru tot ce s-a intamplat... Si in plus eu sunt aici. O sa fiu tot timpul aici.
-Da, macar atat mi-a ramas...
James incepu sa zambeasca in timp ce si-a trecut mana pe umerii lui Ginny, luand-o in brate.
-Haide, pariez ca Emily deja se pregateste sa vina dupa noi...
Ginny isi sterse lacrima si incepu sa zambeasca.
-Hei, oi fi avand eu 15 ani, dar cred ca Emily ma scuteste macar de ora de culcare.
-Stii ce?
-Ce?
-Pariu ca eu inghit un raton mai repede ca tine?
-Ti-ai schimbat preferintele, nu?? Nu conteaza , oricum te bat la orice.
Incepura amandoi sa rada dupa care parasira curtea conacului in fuga, intrecandu-se din nou prin padurile intunecoase.Dar cine stie ce pericole ii mai paste pe cei doi?

Scuze că n-am mai trecut, dar n-am avut când.
Citesc acum.

-Stii ce?
-Ce?
-Pariu ca eu inghit un raton mai repede ca tine?
-Ti-ai schimbat preferintele, nu??

Lol [ =]] ] Mi-a plăcut la nebunie faza asta. [ =]] ]

Nu ştiu de ce, dar mi s-a părut că Gabrielle a murit cam repede. [ :-?? ]
În fine. Chiar a fost cea mai frumoasă parte.
Acum aştept next-ul care sper să îl pui cât mai repede. Kiss & Hugz. [ >^.^< ]

pai.. vroiam sa ma descotorosesc repede de Gabrielle ca sa fac introducere la altceva...
faza cu ratonul e inspirata de Animal Planet. Am zis ca tre sa manance ceva si nu avem inspiratie ce... si asa ca am deschis pe Animal Planet si era un documentar despre ratoni:))
bine... nu in nextul asta dar in capitolul 3 mai pe la sfarsit intram iar in actiune:D
si acu' fara alte discutii, nextul

Capitolul 3. Revenirea.

O zi frumoasa de toamna tocmai incepea. Soarele isi trimitea lenes razele palide si caldute printre draperiile bucatariei. Mirosea bine. Mirosea a clatite.Insa atmosfera relaxata si linistea s-au terminat brusc.
-Hei, ma aude cineva?? Chiar nu vreti sa va treziti?
Emily si-a reluat activitatea dupa ce a tipat spre dormitoarele lui James si Ginny.
-Bun, banii aici, laptele si ouale in frigider, masa curata, aragazul inchis, gata!
-‚Neata Em!
James lua repede laptele din frigider si isi turna un pahar plin. Din cauza vitezei chiar varsa putin pe masa spre exasperarea lui Emily.
-James ti-am spus de atatea ori sa ...
-Gata, gata. Sters. Curat. Nu iti mai bate capul cu toate fleacurile.
James ii zambi si se aseza la masa. Emily pufni suparat dupa care ii intinse o farfurie cu cateva clatite.
-Oau Em. Nu doar ca imi era dor de clatitele astea dar zau ca ai mai lucrat ceva la viteza aia.
Emily ii zambi strengareste si rosti cateva cuvinte ca niste intepaturi:
-Nu doar ca sunt mai rapida. Sunt atat de rapida incat nici nu m-ai vazut cand ti-am pus jeleu in papuci.
James privi inspre papucii sai dezgustat si scoase un picior afara din papuc, insa rasufla usurat si se uita in fata. Emily era pe un scaun langa el cu un zambet urias.
-Ha!Novice. Nici nu te-ai prins ca mint nu?
- Mda. Stii, e cam dimineata si cum adooor sa iti dejoc planurile tale de farse dimineata...
-Bine, atunci nu imi vei refuza placerea de a te asculta.
-Sa ma asculti??
-Da. Vreau sa stiu ce s-a intamplat cu Ginny si de ce ai fugit fara sa ma anunti.
James privi surprins insa zambetul ii reveni pe fata curand.
-Cred ca nu iti voi face placerea asta, Em. Cel putin nu azi.
-De ce?Stii tu, ca „mama adoptiva” sau mai bine zis ca „vampir senior” am dreptul la asta.
-Pai Gee coboara acum si e in criza de timp.
Emily il privi curioasa cand o vazu pe Ginny in dreptul usii.
-Em, imi pare rau, nu mananc , nu am timp. Jay, trebuie sa plecam acum. Un copil din autobuz tocmai s-a taiat ca prostul la deget si trebuie sa mergem pe jos.
-Stai linistita pustoaico.Ajungem acolo mai repede decat un avion cu reactie. Nu e de ajuns?
-Of, bine. Dar eu tot vreau sa ma opresc la bar.
James si Emily s-au inecat cu clatitele dupa care au intrebat-o in cor.
-De ce??
Ginny sari ca arsa:
-Mai incet cu alea. Am si eu destui ani ,da?!Ei bine,am ..ceva... ceva - de facut..
Se uita curioasa , cu ochii mari pe geam dupa care a tipat grabita in timp ce iesea pe usa.
-Gata plec. Jay, vii sau nu?
Emily se uita zambind la el.
-Cred ca vin...Nu vreau sa devin narator de dimineata. Cel putin astept ora de romana.
-Bine. Haide o data! O sa intarzii!!
-Hei, poti sa nu mai tragi atat de mine?Ce ai asa de important de facut la barul ala?Doar nu ai vreo intalnire cu unul din muritorii astia plini de prejudecati si bancnote de un dolar...
Ginny se opri deodata si ramase privind inainte.
-Ups. Am facut-o lata!

nextul, desi nu am mai primit comenatriile necesare:D

-Lata?Gee,nu-mi spune... Asta e?De cand te intereseaza pe tine baietii?
-De cand descoperi ca esti in clasa cu un vampir in varsta de 200 de ani. Multumit?
Il privi cateva momente furioasa dupa care se intoarse cu spatele spre el.Dupa ce se gandi putin si ii mai trecura si nervii se intoarse din nou spre James cu un zambet vinovat pe fata.Il privi ingandurata dupa care murmura:
-James?
Acesta o privi ingandurat dupa care ii raspunse nervos:
-Oo nu. Stiu privirea aia si nu e de bine. Nu raspund.
-Dar nici nu te-am intrebat nimic! Ginny se rasti, folosindu-se de toti nervii pe care ii mai avea. Bine.Vroiam sa te intreb ceva. Ce s-a intamplat cu tine si Sarah??
-Ce sa se intample?!Nimic...
James ofta, intristandu-se brusc.Se roti pe calcaie in directia scolii si incepu sa mearga incet pana cand il ajunse Ginny.
-Haide, te rog... Spune-mi...
-Nu s-a intamplat nimic!!Eu am ramas acelasi vampir singuratic incapabil de a-sa gasi o partenera si ea a ramas aceeasi muritoare superba si in viata.
-Oh, deci... ai pierdut-o...
Cand si-au dat seama ca s-au oprit in mijlocul strazii si ca masinile claxonau furioase au revenit pe trotuar, Ginny avand o noua intrebare destul de intepatoare.
-Jay, daca ti-as spune ca si eu am o problema de genul acesta m-ai ajuta?
James o privi atent dupa care murmura:
-Sa te ajut...
Incepu sa rada si ii raspunse sarcastic:
-Tu?Nevoie de ajutor?Din partea mea??Ce gluma buna.
Ginny il privi urat si tipa:
-Bine!!Nu am nevoie!Ma voi descurca singura. SI crede-ma ca nu voi sfarsi ca tine.
Incepu sa fuga suparata in directia cafenelei lasandu-l in urma pe James.
„Ooof, de ce este atat de greu?De ce oare nu am curaj?”
„Gata Gee, te prostesti prea mult deja. Nu iti mai plange de mila –doar du-te acolo si spune-i!!Va intelege...” – o voce ii raspunse rastit , incercand sa o incurajeze.
„Dar... daca ma va crede o ciudata?Sau o nebuna care a scapat din spital??”
„Vrei sa termini o data?Ai scapat de blonda aia atat de usor, si tie ti-e frica sa te duci la un baiat si sa ii spui ce simti??”
Ginny isi sterse incet lacrimile si murmura in sinea ei:
-Gata, am plecat. Daca nu ma va placea pentru ceea ce sunt atunci sa nu il mai vad vreodata!
-Oo da... chiar ar fi frumos sa vad asta...
Ginny se intoarse fericita si il lua in brate pe James:
-Stiam eu ca nu esti asa de rau...
James ii zambi in timp ce ii sterse incet machiajul intins din cauza lacrimilor:
-Ehh, ma straduiesc si eu...Si acum... Cine-i norocosul?
Ginny privi in jos emotionata si ii indica un baiat de la o masa de langa geamul cafenelei.James se incrunta si intreba rastit:
-El?Tocmai pe el ti l-ai gasit??
O expresie mirata si mai mult sau mai putin nervoasa i-a acoperit fata lui Ginny.
-De ce?Ai vreo problema cu el?Sau nu esti destul de bun incat sa ii fac fata?Caz piredut?Deja?Stiam eu...
-Termina cu „STIAM EU”!!
-Bine.
Ginny incepu sa mearga spre usa cafenelei cand James ii aparu in fata.
-Pustiule, nu stii de ce e in stare. Nici macar nu il cunosti!
-Oh, si il stii tu atat de bine incat sa incepi sa zbieri de parca ar fi moartea in persoana?
-Poate ca si este!Stii macar CE este?
-Da, stiu.Si nu imi pasa!
-Haidee, vampirii si varcolacii nu s-au inteles bine niciodata!
-La fel si oamenii si vampirii. Gata James. Sunt satula. Dispari!!
James o fixa cu o privire ciudata dupa care s-a intors pe calcaie si a plecat spre scoala.
Baiatul de la geam era acum cat se putea de atent la noua „tipa” din oras. Deja ii placea. Dura, frumoasa, misterioasa si banuia ca era si desteapta datorita replicilor ascutite pe care le arunca.
„In fine... ”-gandi acesta si isi adanci privirea in cana in care acum doua minute a fost cafea. Acum era doar zat.
„Si ce pare a fi asta??Tata m-a avertizat cu asta dar nu are cum...pana acum nu mai traiam...”
-Ahmm, buna! Pot sa ma asez aici?Se pare ca numai acest loc mai e liber...
„Tipa” era acum ancorata in fata sa cu un zambet urias fortat si care o mai facea si pe draguta.
-Da...cred...
-Oh, numele meu e Ginny. Tu esti ?
-Raymond Bennington.
-Desigur... Tu esti baiatul care a castigat acum 2 ani premiul acela in Texas nu?
-De unde..?
-Stiu pentru ca eram acolo, fix langa tine. Cu alte motive, desigur...
-Si acum banuiesc ca trebuie sa ma astept la ceea ce nu s-a intamplat acum doi ani??
-La ce te referi?
-Stii, nu imi plac persoanele prefacute.Poti sa imi spui naibii ce esti, de unde vii si ce doresti iar apoi sa ma lasi naibii in pace. Nu vreau necazuri.
Ginny incerca sa deschida gura si sa spuna ceva insa era destul de uimita de atitudinea lui Raymond care ,se pare ca isi pierdea rabdarea deoarece s-a ridicat de la masa.
-Bine, am plecat. Acum vei avea destul spatiu.
Ginny se uita si mai uimita in spatele lui, iar daca nu se gandea la cat de sexy era cand mergea probabil ca incepea sa planga.
Cineva se aseza in fata ei, cu o fata destul de vesela si multumita.
-Vezi?Ti-am spus eu ca rasele astea doua nu se inteleg prea bine...
-Of, mai taci. Parca plecai spre scoala. Chiar nu ai gasit vreo zana a frumusetii blonde care sa iti atraga atentia??
-Pai, nu prea. A fost mult mai interesant sa vad cum o patesti tu.
-Ahh, gata!Nu te mai suport. Stai departe ca te musc.
Ginny isi lua rucsacul nervoasa si iesi pe usa cafenelei. Tocmai era sa o loveasca un autobul insa norocul sau a fost ca avea simturile destul de bune si s-a retras la timp.Si-a pus castile in urechi dand volumul la maxim ignorand pe toata lumea din jur.
„So give me reason to prove me wrong, to wash this memory clean
Let the floods cross the distance in your eyes
Give me reason to fill this hole, connect the space between
Let it be enough to reach the truth that lies across this new divide”
Nu ii pasa ca toata lumea se uita la ea cum fredona cu placere. Mai mult a speriat-o o fata care a dat peste ea atat de tare incat i-au cazut castile din urechi.
-Hei, cat de...
-Scuze, nu am vrut sa te lovesc... Ginny??
„Fata frumoasa, ochi albastri, blonda. De unde o stiam?”

Wow dar le faceti lungi!!!
Bafta!!!!